filtra

română

Etimologie

Din franceză filtrer, italiană filtrare.

Pronunție

  • AFI: /filˈtra/


Verb


Conjugarea verbului
filtra
Infinitiv a filtra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
filtrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să filtreze
Participiu filtrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (tehn.) a separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru; a trece un fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc.
  2. (fiz.) a împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente.
  3. (în limbaj curent; despre lumină) a pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.).
  4. a selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.