căpiță

română

Etimologie

Din slavă kopica.

Schimbarea lui o > a pare a fi prezentat dificultăți așa încât unii filologi au căutat explicația în limbile romanice. Confer Pascu, I, 57, care pornește de la latină cappa și se referă la vegliot cappa („claie”). Totuși, pare de preferat explicația prin slavă; este vorba de un derivat de la slavă kupiti („a aduna”). Pentru fonetism, confer gata.

Pronunție

  • AFI: /kə'pi.tsə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căpiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpiță căpițe
Articulat căpița căpițele
Genitiv-Dativ căpiței căpițelor
Vocativ ' '
  1. grămadă mare și înaltă de fân sau de alte plante de nutreț (sau cereale), în formă de con.

Sinonime

  • claie, porcoi, stog, plastă, porcan, boaghe, por, porcănaș, porcoiață, porconeață, porculean, porculete, porculeț, porcuț, porșog, porșor, schirdă, (în Oltenia) clădiș, (în Transilvania și Banat) ploscă, (în Transilvania) pup


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.