ofensivă

română

Etimologie

Din franceză offensive, germană Offensive.

Pronunție

  • AFI: /o.fen'si.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
ofensivă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ofensivă ofensive
Articulat ofensiva ofensivele
Genitiv-Dativ ofensivei ofensivelor
Vocativ ofensivă ofensivelor
  1. formă principală a acțiunilor de luptă ale armatei, constând în luarea inițiativei operațiilor prin care se urmărește distrugerea forței inamicului și cucerirea terenului pe care îl ocupă.
  2. (sport; mai ales la jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse.
  3. (fig.) acțiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăți, lichidării unei situații neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.