maturitate
română
Etimologie
Din franceză maturité < latină maturitas, maturitatis.
Pronunție
- AFI: /ma.tu.ri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului maturitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | maturitate | invariabil |
| Articulat | maturitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | maturității | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- stare de deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viața omului între tinerețe și bătrânețe.
- La vârsta maturității.
- (biol.) stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg.
- stare de deplină dezvoltare a unui fruct.
- (fig.) stadiu înaintat de experiență, de însușire a cunoștințelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experiență).
- Maturitatea gândirii, a sentimentelor cuiva.
Sinonime
- 1: (înv.) bărbăție
- 3: coacere
- 5: profunzime, seriozitate, temeinicie
Antonime
Cuvinte derivate
- matur
- maturit
- maturiza
- maturizare
- maturizat
- nematur
- nematurizat
Cuvinte compuse
Traduceri
stare de dezvoltare fizică și intelectuală completă
Referințe
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
maturitate f.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.