temeinicie

română

Etimologie

Din temeinic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /te.mej.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
temeinicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ temeinicie invariabil
Articulat temeinicia invariabil
Genitiv-Dativ temeiniciei invariabil
Vocativ temeinicie invariabil
  1. însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie.
  2. însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.