netemeinicie

română

Etimologie

Din ne- + temeinicie.

Pronunție

  • AFI: /ne.te.mej.niˈʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
netemeinicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ netemeinicie netemeinicii
Articulat netemeinicia netemeiniciile
Genitiv-Dativ netemeiniciei netemeiniciilor
Vocativ netemeinicie netemeiniciilor
  1. lipsă de temeinicie; (spec.) viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.