stabilire
română
Etimologie
Din stabili.
Pronunție
- AFI: /sta.bi'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului stabilire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stabilire | stabiliri |
| Articulat | stabilirea | stabilirile |
| Genitiv-Dativ | stabilirii | stabilirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a stabili și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
italiană
(italiano)
Etimologie
Din latină stabilīre < stabiliō.
Pronunție
- AFI: /stabi'lire/
Verb
- a stabili, a determina, a fixa, a preciza, a defini
- a decide, a hotărî, a ordona, a decreta
- (spec.) a fonda, a constitui
Sinonime
- 1: fissare, istituire, definire, concordare
- 2: decidere, decretare
- 3: instaurare, fondare
Antonime
Cuvinte derivate
- restabilire
- stabilimento
- stabilirsi
- stabilito
- stabilitura
Cuvinte apropiate
- stabile
Referințe
latină
(Latina)
Etimologie
Din stabiliō.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
- forma de infinitiv prezent activ pentru stabiliō.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.