măr

Vezi și : mar, Mar, MAR, mar., Mar., -mar-, mâr, már, mår

română

Etimologie

Din latină melus, în loc de mālus. Confer greacă μῆλον (milon), italiană mela, aromână mer.

Pronunție

  • AFI: /mər/
  •  Audiofișier


Substantiv


Declinarea substantivului
măr
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măr meri
Articulat mărul merii
Genitiv-Dativ mărului merilor
Vocativ mărule merilor
  1. (bot.) (Malus domestica) pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A trăi ca în flori de măr = a fi fericit
  • De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din latină melum.

Substantiv


Declinarea substantivului
măr
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măr mere
Articulat mărul merele
Genitiv-Dativ mărului merelor
Vocativ mărule merelor
  1. fruct al mărului, de formă rotundă-turtită și de diferite culori.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva)
  • Mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau a dușmăniei dintre mai multe persoane
  • Din afară măr frumos și-năuntru găunos = se spune pentru a atrage atenția asupra faptului, că aparențele pot fi înșelătoare

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.