gutui

română

Etimologie

Probabil din latină cotoneus, din greacă ϰυδώνιος (kydónios), probabil prin intermediul unei forme *cottaneus, rezultate dintr-o încrucișare ce poate fi atestată cu cottanasmochină” (Graur, BL, IV, 84; Rosetti, I, 60; cf. Diez, I, 143; Cipariu, Gram., 113; Meyer, Alb. St., IV, 75; REW 2436; Pascu, I, 97; DAR); rezultatul român gutâi, a fost asimilat ulterior la gutâi.

Confer italiană cotogna (siciliană cutugna), provensală codoing, franceză coing, catalană codonyer și bască kuduina.

Pronunție

  • AFI: /gu'tuj/


Substantiv


Declinarea substantivului
gutui
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gutui gutui
Articulat gutuiul gutuii
Genitiv-Dativ gutuiului gutuilor
Vocativ gutuiule gutuilor
  1. (bot.) (Cydonia oblonga) pom fructifer cu frunze groase și cu fructe mari, galbene și aromate, acoperite cu puf.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.