măgar
| Vezi și : magar |
română
Etimologie
Origine incertă poate cuvânt autohton. Confer albaneză magar, bulgară магаре (magáre) (N.B. din română provine echivalentul bulgar).
Alternativ, cuvântul ar putea veni din latină ǒnāgrārius, disimilat în *onagarius, al cărui rezultat *unăgariu a trebuit să sufere altă disimilare de ordin sintactic un *năgar > „un măgar”. Confer franceză onagrier.
Mai înainte se menținuse aproape peste tot derivație din neogreacă γομάρι (gomári). Confer albaneză gomar (după Tiktin, neogreacă și albaneză duc la arabă حِمار (ḥimār)).
Pronunție
- AFI: /məˈɡar/
Substantiv
| Declinarea substantivului măgar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | măgar | măgari |
| Articulat | măgarul | măgarii |
| Genitiv-Dativ | măgarului | măgarilor |
| Vocativ | măgarule | măgarilor |
- (zool.) (Equus africanus asinus) animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, capul mare și urechile lungi, întrebuințat ca animal de povară și de tracțiune.
- (fig.) epitet dat unui om prost, încăpățânat sau obraznic.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- iarba-măgarului
Expresii
- A ajunge din cal măgar = a-i merge din ce în ce mai rău; a decădea
- A fi măgarul cuiva = a face cuiva servicii umilitoare
- A împărți două paie la trei măgari = a împărți o cantitate (de alimente etc.) sau o sumă infimă (de bani) între două persoane
- A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situație precisă, a nu aparține unei categorii determinate
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.