măgăreață
română
Etimologie
Din măgar + sufixul -eață.
Pronunție
- AFI: /mə.gəˈre̯a.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului măgăreață | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | măgăreață | măgărețe |
| Articulat | măgăreața | măgărețele |
| Genitiv-Dativ | măgăreței | măgărețelor |
| Vocativ | măgăreață | măgărețelor |
- (înv. și reg.) măgăriță.
Expresii
- (fam.) A cădea măgăreața pe cineva = a avea de suportat o neplăcere, o acuzație, o pedeapsă etc. fără a fi vinovat
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.