onagru

română

Etimologie

  1. Din franceză onagre.
  2. Din greacă medie ὄναγρος (ónagros, „măgar sălbatic”).

Pronunție

  • AFI: /o.naˈɡru/


Substantiv


Declinarea substantivului
onagru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ onagru onagri
Articulat onagrul onagrii
Genitiv-Dativ onagrului onagrilor
Vocativ onagrule onagrilor
  1. (bot.) (Onagraceae) plantă erbacee originară din Tasmania și America, cultivată pentru florile sale mari, roz, purpurii sau galbene.
  2. (zool.) (Equus hemionus) hemion sălbatic, mic, în sud-vestul Asiei.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.