luminiță

română

Etimologie

Din lumină + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /lu.mi'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
luminiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ luminiță luminițe
Articulat luminița luminițele
Genitiv-Dativ luminiței luminițelor
Vocativ luminiță luminițelor
  1. diminutiv al lui lumină.
  2. (pop.) lumânare mică.
  3. (bot.) (Oenothera biennis) plantă meliferă, cu tulpina dreaptă, înaltă, cu frunze alterne și cu flori mari, mirositoare, de culoare galbenă.

Sinonime

  • 3: (bot.) (reg.) iarba-asinului

Cuvinte compuse

  • luminița-nopții
  • luminiță-de-seară

Vezi și

Cuvinte apropiate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.