mulina
română
Etimologie
Din franceză mouliner. Confer italiană mulinare.
Pronunție
- AFI: /mu.li'na/
Verb
| Conjugarea verbului mulina | |
| Infinitiv | a mulina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mulinez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mulineze |
| Participiu | mulinat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a răsuci două sau mai multe fire de mătase pentru a obține un fir mai uniform, cu aspect mai frumos și cu o rezistență mai mare.
- (v.tranz.) a face o mișcare de rotație rapidă.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.