lumânare
română
Etimologie
Din latină târzie luminaria < lumĭnare; ar putea fi și o derivație internă, din lumina.
Pronunție
- AFI: /lu.mɨˈna.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului lumânare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lumânare | lumânări |
| Articulat | lumânarea | lumânările |
| Genitiv-Dativ | lumânării | lumânărilor |
| Vocativ | lumânare, lumânareo | lumânărilor |
- obiect de luminat în formă de cilindru subțire, făcut din ceară sau din altă materie grasă solidificată, având la mijloc un fitil de material textil, care, aprins, arde cu flacără, producând lumină.
- O lumânare aprinsă.
- (înv.) unitate de măsură convențională pentru intensitatea luminii, aproximativ egală cu o candelă.
- (bot.) (Verbascum phlomoides) plantă erbacee cu flori gălbui, dispuse într-un spic lung.
Sinonime
- 1: (pop.) lumină, (reg.) vedere
- 3: (bot.) lumânărică
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- stingătoare de lumânări
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
|
Locuțiuni
Expresii
- A căuta (pe cineva sau ceva) cu lumânarea = a căuta (pe cineva sau ceva) cu multă stăruință
- A ține (cuiva) lumânarea = a veghea pe cineva în momentul morții (ținându-i lumânarea aprinsă)
Vezi și
Traduceri
obiect de formă cilindrică, din ceară sau parafină, care, fiind aprins, produce lumină
|
|
plantă; floare (Verbascum phlomoides)
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.