flacără

română

Etimologie

Din latină *flaccula (= facula).

Pronunție

  • AFI: /'fla.kə.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
flacără
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ flacără flăcări
Articulat flacăra flăcările
Genitiv-Dativ flăcării flăcărilor
Vocativ flacără flăcărilor
  1. masă liberă de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară, văpaie; flamă.
  2. (fig.) înflăcărare, pasiune; căldură; strălucire.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A fi în flăcări = a arde puternic, a fi cuprins de flăcări


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.