flăcăruie
română
Etimologie
Din flacără + sufixul -uie.
Pronunție
- AFI: /flə.kəˈru.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului flăcăruie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flăcăruie | flăcărui |
| Articulat | flăcăruia | flăcăruile |
| Genitiv-Dativ | flăcăruii | flăcăruilor |
| Vocativ | flăcăruie | flăcăruilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.