legăna

Vezi și : legănă, legaña

română

Etimologie

Din latină *liginare (< ligare = „a lega”).

Pronunție

  • AFI: /le.gəˈna/


Verb


Conjugarea verbului
(se) legăna
Infinitiv a (se) legăna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) leagăn, legăn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) legene
Participiu legănat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a mișca lin într-o parte și în alta un copil (cu leagănul sau cu brațele) pentru a-l adormi.
    A legăna un copil mic pentru a-l adormi.
  2. (v.refl.) (fig.) a se lăsa purtat, amăgit de speranțe deșarte.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) mișca într-o parte și în alta; a (se) clătina, a (se) balansa.
    Se leagănă în grădină.
  4. (v.refl.) a se da în leagăn.
    Îi leagănă în scrânciob.
  5. (v.refl.) (despre oameni) a mișca ritmic (în mers, în pas de dans etc.).

Sinonime

  • 1: (reg.) sălta, (Transilv.) țuțula
  • 3: balansa, bălăbăni, (reg.) (se) dăina, (se) hinta, (se) huțuța, (prin Munt. și Transilv.) (se) scârciumi
  • 4: (Transilv.) țuțula

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din legăna.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru legăna.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.