bălăbăni

română

Etimologie

Etimologie necunoscută sau formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /bə.lə.bə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
bălăbăni
Infinitiv a bălăbăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 bălăbănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să bălăbănească
Participiu bălăbănit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) deplasa într-o parte și într-alta, adesea cu mișcări legănate, șovăitoare; a (se) bălăngăni, a (se) bălăngăi, a bălălăi, a se bănănăi.
  2. (v.refl.) (fig.) (fam.) a se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.