inducție

română

Etimologie

Din franceză induction < latină inductio.

Pronunție

  • AFI: /inˈduk.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
inducție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inducție inducții
Articulat inducția inducțiile
Genitiv-Dativ inducției inducțiilor
Vocativ inducție inducțiilor
  1. formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general.
  2. producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită.
  3. mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.