inhibiție

română

Etimologie

Din franceză inhibition < latină inhibitio.

Pronunție

  • AFI: /in.hi'bi.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
inhibiție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ inhibiție inhibiții
Articulat inhibiția inhibițiile
Genitiv-Dativ inhibiției inhibițiilor
Vocativ inhibiție inhibițiilor
  1. proces fundamental al activității nervoase, opus excitației, care se manifestă prin diminuarea, frânarea sau suprimarea efectelor excitației.
  2. (chim.) fenomen de oprire, de întârziere sau de micșorare a vitezei de desfășurare a unei reacții chimice cu ajutorul inhibitorilor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.