dicțiune

română

Variante

Etimologie

Din franceză diction < latină dictio, dictionis.

Pronunție

  • AFI: /dik.ʦiˈu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
dicțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dicțiune dicțiuni
Articulat dicțiunea dicțiunile
Genitiv-Dativ dicțiunii dicțiunilor
Vocativ dicțiune dicțiunilor
  1. modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele.
  2. (în teatru, cinematograf etc.) artă de a pronunța corect și clar un text.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.