inducție magnetică

română

Etimologie

Din inducție + magnetică.

Pronunție

  • AFI: /inˈduk.ʦi.e magˈne.ti.kə/


Cuvânt compus

inducție magnetică

  1. mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.