gușă
română
Etimologie
Din latină geusiae.
Pronunție
- AFI: /'gu.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gușă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gușă | guși |
| Articulat | gușa | gușile |
| Genitiv-Dativ | gușii | gușilor |
| Vocativ | gușă | gușilor |
- (la păsări) porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac.
- (la animalele amfibii) pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație.
- (la reptile) bărbie.
- (la oameni) umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură.
- cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane.
- (fam.) gât.
- gâtlej.
- partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A râde din gușă = a râde afectat, forțat
- A vorbi din gușă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.