cută

română

Etimologie

Din bulgară кута (kuta).

Pronunție

  • AFI: /'ku.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cută cute
Articulat cuta cutele
Genitiv-Dativ cutei cutelor
Vocativ cută cutelor
  1. îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu.
  2. urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite.
  3. încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice.
  4. zbârcitură (a obrazului); rid, creț.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.