cuta

română

Etimologie

Din cută.

Pronunție

  • AFI: /ku'ta/


Verb


Conjugarea verbului
cuta
Infinitiv a cuta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cutez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cuteze
Participiu cutat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa.
  2. (v.refl.) (despre scoarța pământului) a suferi o cutare.
  3. (v.refl.) (despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) a se zbârci; a se rida; (p.ext.) (despre oameni) a îmbătrâni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.