încrețitură

română

Etimologie

Din a încreți + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kre.ʦi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
încrețitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încrețitură încrețituri
Articulat încrețitura încrețiturile
Genitiv-Dativ încrețiturii încrețiturilor
Vocativ încrețitură încrețiturilor
  1. partea încrețită a unui obiect; cută, creț.
  2. cută pe piele; zbârcitură, rid.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.