maxilar

română

Etimologie

Din latină maxillaris, franceză maxillaire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
maxilar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maxilar maxilare
Articulat maxilarul maxilarele
Genitiv-Dativ maxilarului maxilarelor
Vocativ maxilarule maxilarelor
  1. fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
maxilar
Singular Plural
Masculin maxilar maxilari
Feminin maxilară maxilare
Neutru maxilar maxilare
  1. care aparține fălcii, care este în legătură cu falca.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.