atârna

română

Etimologie

Din prefixul a- + târn. Etimologie necunoscută. O origine latină este posibilă: latină tornāre.

Pronunție

  • AFI: /a.tɨrˈna/


Verb


Conjugarea verbului
(se) atârna
Infinitiv a (se) atârna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) atârn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) atârne
Participiu atârnat
Conjugare I

I.

  1. (v.intranz.) a sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva).
  2. (v.tranz.) a agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăslăsândcadă liber în jos.
    Pe perete atârnă un tablou.
  3. (v.refl.) a se agăța de cineva sau ceva.
    Se atârnă de crengi ca să nu cadă.

II.

  1. (v.intranz.) a se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere.
    Crengile atârnă de rod.
  2. a avea o anumită greutate (relativ mare); a cântări (mult).

III.

  1. (v.intranz.) a depinde de cineva sau de ceva.
    Totul atârnă de el.

Sinonime

I.

II.

III.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.