anina

română

Etimologie

Din latină *anninare (< ad + * ninna „leagăn”).

Pronunție

  • AFI: /a.ni'na/


Verb


Conjugarea verbului
anina
Infinitiv a anina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 anin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să anine
Participiu aninat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (pop.) a agăța.
  2. (v.refl.) (fig.) (rar) a se lega de cineva, a nu-i da pace; a căuta pricină (cuiva).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.