agăța

Variante

• acăța

Etimologie

Din latină *accaptiare (< captiare, "a prinde").

Pronunție

• AFI: /a.ˈɡə.ʦa/

Verb

1. (v.tranz.) a atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura.

   Am agățat giaca pe un cârlig.

   Agăț paltonul în cui.

2. a prinde fără voie o țesătură într-un obiect ascuțit, care o găurește sau o rupe.
3. (v.refl.) (despre țesături) a se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuțit.
4. (fam.) a acosta o persoană (de sex opus).
5. (v.refl.) a se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona.

   Se agață de crengi ca să nu cadă.

Referințe

• DEX online