tăgârța
română
Etimologie
Din neogreacă tagartzika.
Pronunție
- AFI: /tə.gɨr'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului tăgârța | |
| Infinitiv | a tăgârța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tăgârțez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tăgârțeze |
| Participiu | tăgârțat |
| Conjugare | I |
- a se agăța de cineva.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.