târnaț

română

Etimologie

Din maghiară tornác.

Pronunție

  • AFI: /tɨr'naʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
târnaț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ târnaț târnațe
Articulat târnațul târnațele
Genitiv-Dativ târnațului târnațelor
Vocativ târnațule târnațelor
  1. (reg.) prispă (închisă cu scânduri, ca un cerdac).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.