gâmba

Vezi și : gamba, gambă

română

Etimologie

Origine obscură. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care are același sens, prin intermediul unui infix nazal, sau al unei încrucișări cu rădăcina expresivă gâng-, confer sgâmboi. Derivare din latină *camba („picior”) (Philippide, II, 714; REW 1539, DAR) este incertă.

Pronunție

  • AFI: /ɡɨmˈba/


Verb


Conjugarea verbului
gâmba
Infinitiv a gâmba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 gâmb
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să gâmbe
Participiu gâmbat
Conjugare I
  1. (înv.) a apuca, a prinde, a găbui.
  2. (înv.) a surprinde, a lua prin surprindere.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • agâmba
  • gâmboasă, gâmboase
  • gâmboși
  • îngâmba

Paronime


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.