infix
română
Etimologie
Din franceză infixe.
Pronunție
- AFI: /in'fiks/
Substantiv
| Declinarea substantivului infix | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | infix | infixe |
| Articulat | infixul | infixele |
| Genitiv-Dativ | infixului | infixelor |
| Vocativ | infixule | infixelor |
- element fonetic (de obicei consoană) care se inserează în rădăcina unui cuvânt și are o valoare morfologică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.