exil

română

Etimologie

Din franceză exil < latină exsilium.

Pronunție

  • AFI: /egˈzil/


Substantiv


Declinarea substantivului
exil
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ exil exiluri
Articulat exilul exilurile
Genitiv-Dativ exilului exilurilor
Vocativ exilule exilurilor
  1. pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun.
  2. părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană.
  3. situație în care se găsește o persoană exilată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.