egretă
română
Etimologie
Din franceză aigrette, care provine din provensală veche aigreta, diminutiv al lui aigron („bâtlan, stârc”) < limba francă *haigro („bâtlan, stârc”).
Pronunție
- AFI: /e'gre.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului egretă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | egretă | egrete |
| Articulat | egreta | egretele |
| Genitiv-Dativ | egretei | egretelor |
| Vocativ | egretă | egretelor |
- (ornit.) (Egretta sau Ardea) gen de păsări migratoare de baltă, de culoare albă, cu spatele împodobit cu un mănunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, stârc alb; pasăre care face parte din acest gen.
- (p.ext.) mănunchi de pene de egretă sau de fire albe, folosit ca podoabă la pălării, la chipie militare, la turbane etc.
- (bot.) aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor.
Sinonime
- 1: (ornit.) stârc alb, (rar) erodiu alb, erodiu mare, (reg.) bâtlan alb, ceapur mare, stârc bălan
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
pasăre
|
|
mănunchi de pene de egretă
Anagrame
- gerate
- greate
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.