stârc

Vezi și : starc

română

Etimologie

Din slavă (veche) *strŭkŭ < poate din proto-germanică *sturkaz. Confer aromână stircu și albaneză shtërg.

Pronunție

  • AFI: /stɨrk/


Substantiv


Declinarea substantivului
stârc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stârc stârci
Articulat stârcul stârcii
Genitiv-Dativ stârcului stârcilor
Vocativ stârcule stârcilor
  1. (ornit.) (din familia Ardeidae) nume dat mai multor specii de păsări de baltă cu ciocul, gâtul și picioarele lungi și de obicei cu un smoc de pene pe cap (care se hrănesc cu pește).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • stârc alb
  • stârc alb mic
  • stârc bălan
  • stârc cenușiu
  • stârc-cenușiu-de-noapte
  • stârc-cenușiu-mic
  • stârc-de-noapte
  • stârc galben
  • stârc mic
  • stârc-pitic
  • stârc purpuriu
  • stârc roșu

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.