stârculeț

română

Etimologie

Din stârc + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /stɨr.ku'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
stârculeț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stârculeț stârculeți
Articulat stârculețul stârculeții
Genitiv-Dativ stârculețului stârculeților
Vocativ stârculețule stârculeților
  1. diminutiv al lui stârc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.