dihor

română

Etimologie

Din slavă (veche) *dyhorŭ („miros urât”), deoarece animalul se apără răspândind un miros urât. Confer franceză putois, italiană puzzola și latină putorius („sconcs”), din putor („putoare”).

Pronunție

  • AFI: /diˈhor/, /ˈdi.hor/


Substantiv


Declinarea substantivului
dihor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dihor dihori
Articulat dihorul dihorii
Genitiv-Dativ dihorului dihorilor
Vocativ dihorule dihorilor
  1. (zool.) (Mustela putorius) mamifer carnivor de mărimea unei pisici, cu corpul lung, cu picioarele scurte și cu blană cafenie, care se apără de dușmani răspândind un miros urât.

Cuvinte compuse

  • dihor-de-apă

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.