diamant

română

Etimologie

Din franceză diamant.

Pronunție

  • AFI: /di.aˈmant/


Substantiv


Declinarea substantivului
diamant
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ diamant diamante
Articulat diamantul diamantele
Genitiv-Dativ diamantului diamantelor
Vocativ diamantule diamantelor
  1. varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă și cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele și folosită ca piatră prețioasă sau la diverse unelte de șlefuit, de tăiat și zgâriat; adamant.
  2. unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant comun fixat într-un suport metalic cu mâner.
  3. cel mai mic corp de literă de tipar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.