conservator
română
Etimologie
Din franceză conservatoire, germană Konservatorium.
Pronunție
- AFI: /kon.ser.va'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului conservator | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conservator | conservatoare |
| Articulat | conservatorul | conservatoarele |
| Genitiv-Dativ | conservatorului | conservatoarelor |
| Vocativ | conservatorule | conservatoarelor |
- instituție de învățământ de grad superior, unde se studiază muzica, (în trecut) și arta dramatică, și unde se formează compozitori, interpreți vocali și instrumentali, dirijori, muzicologi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză conservateur < latină conservator.
Adjectiv
| Declinarea adjectivului conservator | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | conservator | conservatori |
| Feminin | conservatoare | conservatoare |
| Neutru | conservator | conservatoare |
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului conservator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conservator | conservatori |
| Articulat | conservatorul | conservatorii |
| Genitiv-Dativ | conservatorului | conservatorilor |
| Vocativ | conservatorule | conservatorilor |
- persoană care păstrează, conservă.
- persoană care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală.
- persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului conservator | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conservator | conservatoare |
| Articulat | conservatorul | conservatoarele |
| Genitiv-Dativ | conservatorului | conservatoarelor |
| Vocativ | conservatorule | conservatoarelor |
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
engleză
(English)
Variante
- (ieșit din uz) conservatour
Etimologie
Din anglo-normandă conservatour, care provine inevitabil din latină conservator („conservator”), din conservo („a conserva, a păstra”).
Pronunție
- AFI: /ˈkɒnsə(r)ˌveɪtə(ɹ)/, /kənˈsɜrvətə(ɹ)/
Substantiv
conservator, pl. conservators
- conservator, gardian
- The conservator salvaged antiquities from Ancient Egypt.
- (jur.) curator, custode
- (p.ext.) ofițer, șerif
- (la catolici; bis.) judecător
- (arte) conservator, restaurator
- This magnificent painting was restored by our conservator.
Sinonime
- 1: preserver, protector, custodian, guardian
Cuvinte derivate
- conservatorial
- conservatorship
Cuvinte apropiate
- conservancy
- conservatee
- conservation
- conservative
- conserve
Referințe
neerlandeză
Etimologie
Din neerlandeză medie conservateur < neerlandeză veche conservatoer, conservateur.
Inevitabil din franceză conservateur, care provine din latină conservator („conservator”) < din conservo („a conserva, a păstra”).
Pronunție
- Audiofișier
Substantiv
| Declinarea substantivului conservator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Substantiv | conservator | conservators, conservatoren |
| Diminutiv | - | - |
- (arte) conservator, restaurator
Sinonime
- (arte) curator, trustee, voogd
Cuvinte derivate
- conservatrice
Cuvinte compuse
- gastconservator
- hoofdconservator
- museumconservator
Referințe
latină
(Latina)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kon.serˈwaː.tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului cōnservātor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | cōnservātor | cōnservātōrēs |
| Genitiv | cōnservātōris | cōnservātōrum |
| Dativ | cōnservātōrī | cōnservātōribus |
| Acuzativ | cōnservātōrem | cōnservātōrēs |
| Ablativ | cōnservātōre | cōnservātōribus |
| Vocativ | cōnservātor | cōnservātōrēs |
Sinonime
- servator
Cuvinte apropiate
- cōnservātus
- cōnservō
Etimologie
Din cōnservō.
Verb
- forma de persoana a II-a singular la viitor pasiv imperativ pentru cōnservō.
- forma de persoana a III-a singular la viitor pasiv imperativ pentru cōnservō.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.