interpret

Vezi și : Interpret, intèrpret

română

Etimologie

Din franceză interprèt < latină interpres, interpretis.

Pronunție

  • AFI: /in.ter'pret/


Substantiv


Declinarea substantivului
interpret
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interpret interpreți
Articulat interpretul interpreții
Genitiv-Dativ interpretului interpreților
Vocativ interpretule interpreților
  1. persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translator, tălmaci.
  2. (fig.) persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute altuia voința, dorința, sentimentele cuiva; exponent, reprezentant.
  3. persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc. artist, actor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.