exponent

română

Etimologie

Din germană Exponent < latină exponens, exponentis.

Pronunție

  • AFI: /eks.po'nent/


Substantiv


Declinarea substantivului
exponent
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ exponent exponenți
Articulat exponentul exponenții
Genitiv-Dativ exponentului exponenților
Vocativ exponentule exponenților
  1. persoană sau grup social care reprezintă și apără o idee, un curent etc.; reprezentant.
  2. (mat.) semn în cifre sau în litere scris sus, cu caractere mai mici, la dreapta unui număr sau a unei mărimi matematice, pentru a arăta puterea la care se ridică acestea.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.