interpretă

română

Etimologie

Din interpret.

Pronunție

  • AFI: /in.ter'pre.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
interpretă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ interpretă interprete
Articulat interpreta interpretele
Genitiv-Dativ interpretei interpretelor
Vocativ interpreto interpretelor
  1. persoană care traduce pe loc și oral ceea ce spune cineva în altă limbă, mijlocind astfel înțelegerea dintre două sau mai multe persoane; translatoare.
  2. (fig.) persoană care exprimă năzuințele unei colectivități; persoană care face cunoscute altuia voința, dorința, sentimentele cuiva; exponentă, reprezentantă.
  3. persoană care interpretează un rol într-un spectacol, o bucată muzicală, o poezie etc.; artistă, actriță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.