judecător

română

Etimologie

Din a judeca + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.de.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
judecător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ judecător judecători
Articulat judecătorul judecătorii
Genitiv-Dativ judecătorului judecătorilor
Vocativ judecătorule judecătorilor
  1. funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ, jude.
  2. persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului.
  3. (sport) arbitru.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.