judecătoare

română

Etimologie

Din judecător.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.de.kə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
judecătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ judecătoare judecătoare
Articulat judecătoarea judecătoarele
Genitiv-Dativ judecătoarei judecătoarelor
Vocativ judecătoareo judecătoarelor
  1. funcționară de stat, numită sau aleasă, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ, jude.
  2. persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.