consemna

română

Etimologie

Din con- + a (se) semna (după franceză consigner).

Pronunție

  • AFI: /kon.sem'na/


Verb


Conjugarea verbului
consemna
Infinitiv a consemna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 consemnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să consemneze
Participiu consemnat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trece anumite mențiuni în legătură cu un fapt juridic într-un proces-verbal, într-o minută etc.; (p.gener.) a înregistra, a însemna, a nota.
  2. (v.tranz.) a depune bani spre păstrare și fructificare la o organizație de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani.
  3. (v.tranz.) a interzice prin consemn ieșirea militarilor din cazarmă, din locul de staționare sau părăsirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.