mențiune

română

Etimologie

Din franceză mention < latină mentio, mentionis.

Pronunție

  • AFI: /men.ʦi'u.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
mențiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mențiune mențiuni
Articulat mențiunea mențiunile
Genitiv-Dativ mențiunii mențiunilor
Vocativ mențiune mențiunilor
  1. semnalare, pomenire, menționare; (concr.) notă în care se dau informații referitoare la un eveniment, la o persoană etc.
  2. indicație, specificare.
  3. distincție onorifică (mai mică decât premiul) care se acordă elevilor merituoși, concurenților la o competiție etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.