concurent
română
Etimologie
Din franceză concurrent.
Pronunție
- AFI: /kon.ku'rent/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului concurent | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | concurent | concurenți |
| Feminin | concurentă | concurente |
| Neutru | concurent | concurente |
- care face concurență altuia, care luptă pentru acapararea pieței, pentru înlăturarea rivalilor.
- care tinde spre același rezultat.
- Cauze concurente.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului concurent | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | concurent | concurenți |
| Articulat | concurentul | concurenții |
| Genitiv-Dativ | concurentului | concurenților |
| Vocativ | concurentule | concurenților |
- participant la un concurs sportiv.
- negustor sau producător care luptă să depășească în câștig pe rivali.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.